Fără vărsare de sânge nu este iertare.
Acesta este glasul adevărului – fără vărsare de sânge, nici un păcat nu putea fi îndepărtat în ceremoniile iudeilor.
Fără răscumpărare, păcatul nu putea fi îndepărtat, în nici un caz și prin nici un alt mijloc.
Este clar deci că nu există speranță pentru mine fără Christos, fiindcă nu există alt sânge care să se poată vărsa ca răscumpărare pentru păcat. Cred eu deci în El? Este sângele jertfei Sale răscumpărare pentru sufletul meu? Toti oamenii sunt egali în nevoia de El.
Chiar dacă suntem generoși, amabili sau patrioți, nu se face excepție de la regulă pentru noi. Păcatul nu acceptă nimic în afară de sângele Celui pe care Dumnezeu L-a desemnat ca jertfă de ispășire. Ce binecuvântare, că există o cale de iertare! De ce să căutam alta? Persoanele care au o religie formală nu pot înțelege de ce ne bucurăm că păcatele ne sunt iertate de dragul lui Christos.
Faptele, rugăciunile și ceremoniile lor, toate acestea nu le oferă decât puțină mângâiere. E bine că se simt așa, fiindcă ei neglijează marea mântuire și vor să fie salvați fără sânge.
Suflete, ia-ți timp și gândește-te că dreptatea lui Dumnezeu este obligată să pedepsească păcatul. Priveste pedeapsa executată asupra Domnului Isus si proșterne-te în umilă bucurie. Sărută picioarele Celui care ți-a ispășit păcatele cu sânge. Este zadarnic să-ți chinuiești conștiința ca să ai mângâiere; am lăsat asta în Egiptul sclaviei noastre legale. Singura alinare pentru o constiință încarcată este vederea lui Isus suferind pe cruce. “Sângele este viata” (Deuteronom 12:23) spune legea levitica; s[ ne mângâiem cu gândul c[ este o viață de credință și bucurie și har divin.
Ce dulce e să poti vedea cum curge
Izvorul dragostei de sus;
Să stii că pentru noi se frânge
Spre pace, trupul scumpului Isus.
(DIMINEATA)
*
Aceste lucruri sunt vechi.
Aceste lucruri nu sunt atât de vechi ca cele care ne încântă sufletul. Să le rechemăm un moment, numărându-le asa cum îsi număra un sărac bănuții. Hotărârea suverana a lui Dumnezeu, prin care ne-a ales pentru viata vesnică, înainte „de a fi pământul” (Proverbe 8:23), este o chestiune foarte veche, dintr-un timp pe care oamenii nu îl pot concepe. Am fost alesi „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4). Dragostea vesnică a făcut alegerea, care nu a fost doar un act al voinței divine, ci si unul al afecțiunii divine. Tatăl ne-a iubit de la început. Aceasta este o temă de meditatie zilnică.
Scopul vesnic de a ne răscumpăra de la ruină, de a ne curăța și sfinți, și de a ne slăvi la sfârșit, datează dintr-un timp imemorial; merge mână în mână cu dragostea neclintită și cu suveranitatea absolută. Legământul este descris întotdeauna ca veșnic și Isus, a doua parte din el, a fost implicat în mod activ încă de la început. El și-a întins mâinile cu sfântă siguranță cu mult înainte ca prima stea să stralucească, și prin El cei aleși au fost hirotonisiți spre viață veșnică.
Prin îndurarea divină, un legământ mult mai binecuvântat a fost stabilit între Fiul lui Dumnezeu si poporul Său ales, un legământ care va ramâne în picioare pâna la încheierea timpului. Nu-i asa că este bine să vorbesti despre lucrurile vechi? Nu este o rușine că sunt neglijate si chiar respinse de majoritatea credincioșilor? Dacă ar ști mai mult despre păcatul lor, nu ar fi mai pregătiți să-i slăvească harul uimitor? Să-L lăudăm și să-L slăvim în seara aceasta, cântând
Un legamânt de har
Un păcătos adus lânga altar!
Șuvoaiele iubirii izvorând
Din Dumnezeul nostru sfânt;
În harul Său eu văd mereu
Iubire pentru ceea ce sunt eu.
(SEARA)
_________________________
C.H. Spurgeon – Meditatii de Dimineata si Seara, primite prin Email
